|
Article on other languages:
|
Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictiva, detaliata pana la ultima resursa posibila de imaginatie a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca forma de scriitura ce exista. Nu e neaparat structurata pe planuri de actiune dar implica niveluri de semnificatie paralele. Structura romanului este dialogica, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramica, potrivit altor teoreticieni ai romanelor. Spunem în mod curent că un roman este o ficţiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acţiune, poliţist, de dragoste poate prezenta valori pshihologice sau doar un studiu social. Cum spunea Raymond Queneau, « nu contează dacă cineva priveşte un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spaţiu ficţional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman». Naratologia îl defineşte însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung şi mai complex decât o povestire sau o nuvelă şi nu respectă restricţiile impuse prezente în teatru sau poezie. În limba engleza cuvântul "novel" provine din cuvântul italian "novella" care însemna nou. Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga"( Forsythe Saga) Limbile romanice îl preferă pe roman care provine din romance, poveste de dragoste.
Trăsături ale romanuluiMulte romane prezintă aceste trăsături, ......dar în fiecare caz există şi excepţii: Romanele au rol de agrement (desi Educaţia lui Cyrus este un roman didactic). Romanele au caracter beletristic. Subiectul unui roman este ficţional în întregime (desi Moby-Dick de Herman Melville conţine pe lângă fapte şi digresiuni). Un autor de romane se numeşte romancier. Tipuri de romaneroman socialroman obiectiv Vezi şi
] |
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.